Cum împaci și cariera și creativitatea?

Mulți ar putea afima cu încredere că în epicentrul celor mai deosebite, inovatoare și de impact mișcări în cariera, de business sau umane ar fi creativitate. Acum stăm și ne întrebăm dacă nu cumva această inspirație ar putea trimite către rezultate negative sau pozitive. Ce înseamnă creativitatea în secolul 21? Este ea folosită pentru a evolua sau a extinde planuri diabolice. Creativitatea este la rădăcină bună sau rea? Dar dacă e negativ acum și pozitiv în viitorul apropiat, dacă totul ține de perspectivă.

Cariera creativitatii
Chiar nu am făcut research să văd dacă s-a mai scris despre acest subiect, dar mă întreb cum arată cariera creativitatii, ce skills are, studii, pasiuni, lucrări inedite, ce studiază, ce citește, unde se plimbă și cum continuă să inspire omenirea. Mai întâi de toate hai să vedem dacă creativitea se naște în orice colț al lumii și ce o declanșează. Analizând câțiva artiști, scriitori, muzicieni, inventatori, am sesizat că înclinația către creativitate începe din copilărie.
S-ar părea că frecvența cu care scriitorii acordau importanță cuvintelor: creativ și creativitate a crescut foarte mult între anii 1800-2008 după cum sugerează trendul ascendent în America.

creativitate

Ce putem deduce din acest fenomen literar?
Oamenii erau mai preocupați in a dezvolta creativitatea.  Incepeau să caute metode pentru dezvoltare, acordau o mai mare importanță acesteia.
În 2012, LinkedIn a înregistrat pentru a doilea an consecutiv, insightul: cel mai utilizat adjectiv de utilizatorii platformei este: “creative.”
Se pun și altfel de probleme în ceea ce privește creativitatea, în cadrul celui mai vizionat clip TED din 2006, Sir Ken Robinson adresează întrebarea: 
“Do Schools Kill Creativity?” Here in Providence, Rhode Island, the self-appointed Creative Capital, as in much of the country, we talk a lot about creativity.

Sir Ken Robinson ne expune ideea că de cele mai multe ori părinții ori programa școlară nu se preocupă de a gasi creativitatea, talentul pur din fiecare copil.

Exemplul care mi-a atins o coardă din harpa creativitatii este: „O fetiță se afla la ora de desen, avea 6 ani și era în spatele clasei. Învățătoarea spunea adesea că micuța nu era atentă niciodată la ore, dar la desen era ochi și urechi. Curiozitatea a făcut-o pe profesoară să o întrebe: Ce desenezi? Îl desenez pe Dumnezeu. – Dar nimeni nu știe cum arată. Apoi fetița a  raspuns: Vor ști într-un minut. ” 

Găsesc oportun să ne uităm peste evoluția câtorva cariere care au fost hrănite cu mai multe sortimente de creativitate

usa creativitate

Magdalena Carmen Frida Kahlo y Caldern [fia kalo];( 6 July 1907 13 July 1954) a fost un renumit pictor mexican, cunoscută pentru portrete și auto-portrete cu infiltrații din natură și artefactele Mexicului. Chiar din copilărie, Kahlo a simțit cum arta ar putea vorbi și un alt limbaj inspirat de realism și fantezie. Fernando Fernndez, un cunoscut printmaker, prieten de familie cu tatăl ei, i-a devenit profesor în arta desenului.

Zilnic vedeai pe jos bucăți gri de radieră ce întâlnise foile din notebook-urile Fridei care plimbau creioanele spre dimensiuni ascunse ale imaginației.
Avea aproape 18 ani, a simțit că-și poate ajuta mai mult familia și după școală a devenit stenograf. Un accident de autobuz i-a amputat expresivitatea artistică și timp de 3 luni a fost nevoită să stea în pat. Chiar și așa, lumina carieriei nu se stinsese, ba dimpotrivă, parcă ardea și mai intens. Știința și arta au început să poarte conversații pe planșele ei.
Mama ei, după îndelungi căutări a găsit un set de pictură ajustat minuțios pentru a-i crea universul creatiei chiar in pat. A căutat o oglindă potrivită ca reflexie ca să se poată vedea. A început să răspundă prin nuanțe la întrebări existențiale și de identitate (creativitate). Aceasta a afirmat: „I paint myself because I am often alone and I am the subject I know best, „to begin again, painting things just as I saw them with my own eyes and nothing more.”

Ion Creangă ( 1.03.1837, Humulești – 31.12.1889, Iași) este o parte din cultura și motivele pentru care ne mândrim că suntem români.
 S-a născut la sat, este fiul lui Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda. A început să prindă drag de carte chiar de mic, iar părinții îi hărăziseră un viitor ca preot. Drept urmare, Ion a studiat în 1853 la Școala Domnească de la Târgu Neamț, unde părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu) i-a fost profesor. În acel secol a fi preot era o funcție respectată, de aceea s-ar creat și așa-zisele „fabrici de popi”. Ion Creangă a fost și el îmbrobodit la Școala catihetică din Fălticeni , unde a urmat cursurile până ce s-a desființat și a plecat la Iași, unde și-a definitivat studiile la Seminarul teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.

Ion Creangă a început să prindă drag de scris și cred că nu sunt puțini cei care au crescut cu povești precum: Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, Făt Frumos, fiul iepei; Povestea lui Harap-Alb ; Ivan Turbincă (1878).
Pe lângă povești pentru copii avem în colecție și Inul și cămeșa, Ion Roată și Cuza-Vodă, Moș Ion Roată și Unirea, Păcală, Prostia omenească, Amintiri din copilărie (1879).

Eunice Kathleen Waymon (1933 -2003) cunoscută pe scenă și în spotify ul tău drept Nina Simone, acea voce puternică cu versuri despre realitatea dintre oameni.
A fost o cântăreață, compozitoare și muzician foarte apreciat. Era adesea preocupată de susținerea drepturilor civile. Genurile cu care ajungea la sufletul fanilor sunt: classical, jazz, blues, folk, R&B, gospel și pop.
A început să cânte la pian de când era foarte mică, avea doar 3 ani. Cunoscuții povesteau cum atingea clapele direcționat pentru melodiile:  „God Be With You, Till We Meet Again”.
După cum ți-a fost înfățișat și în filme, mulți artiști din US, care aparțineau și unor minorități de culoare cântau și în biserici. Un încântător concert de debut l-a susținut la doar 12 ani. Simone, când povestea acest moment n-a putut să nu-și amintească cum a reușit să obțină locuri pentru părinții ei în primul rând. Mai apoi, aceștia au fost forțați să se mute în spatele sălii pentru a face loc albilor.  A refuzat să cânte până în momentul în care ți-a văzut din nou părinții în primul rând, unde putea să mai schimbe priviri și să le dedice recitalul. Acesta a fost și evenimentul ce a marcat-o într-atât de mult, încât a început să se implice des în mișcări pentru drepturile civile.  
După ce a finalizat liceul, a aplicat la Institutul de Muzică Curtis din Philadelphia. Doar 3 din cei  72 de aplicanți au reușit să devină studenți. Simone suspecta că motivul pentru care a fost exclusă era legat și de prejudiciile rasiale ale acelor vremuri.
Iubirea față de muzică și pian i-au dat determinarea de a deveni și mai bună, astfel a continuat lecțiile private alături de Vladimir Sokoloff,  profesor la Curtis.
A lucrat ca și asistent de fotograf, profesor de pian. 
Lecțiile de pian erau destul de scumpe, dar Simone a găsit un job ca și artist pentru
Midtown Bar & Grill din Pacific Avenue in Atlantic City, New Jersey. Managerul localului a insistat ca ea să cânte vocal, cât și la pain, reușea astfel să obțină $90 pe săptămână. 
În 1954, a decis să se prezinte sub numele de scenă: „Nina Simone”. „Nina” derivă din cuvântul niña, iar „Simone” e inspirat de la numele franțuzoaicei Simone Signoret, pe care a început s-o îndrăgească după ce a văzut filmul  Casque d’Or în 1952.
Cânta în cluburi mici, iar prima melodie înregistrată a fost:”I Loves You, Porgy”  a lui George Gershwin’s.  Albumul de debut s-a numit:  “Little Girl Blue”, lansat în 1959. Deoarece și-a vândut drepturile pentru 3,000$, mai târziu a pierdut mai mult de 1 million de dolari.
Simone a semnat un contract cu Colpix Records și a înregistrat nenumărate albume live și cu melodii în studio. Casa de discuri a preluat mare parte din alegerile melodiilor, genul muzicii.  A început să fie tot mai apreciată de comunități după lansarea albumului: Nina Simone at Town Hall
Din dorința de a fi mai liberă în alegeri, Nina a renunțat la firma americană Colpix, pentru olandezii de la Philips Records. A inserat în repertoriul personal melodii ce păstrau din moștenirea tradițiilor Africano-Americane: „Brown Baby” by Oscar Brown and „Zungo” by Michael Olatunji.
Nina Simone a cântat și despre discriminarea dintre rase, iar versurile „Mississippi Goddamn” sunt un răspuns direct pentru crima lui Medgar Evers din 12 iunie 1963, și bombardamentul din 15 Septembrie 1963 de pe strada Baptist Church in Birmingham, Alabama, unde au murit 4 tinere de culoare și a orbit 15. Nina afirmă că acest cantec este> „like throwing ten bullets back at them”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *